Apropiații mei știu deja despre mine că-mi plac
lucrurile... handmade. Și că mă entuziasmez repede și găsesc că unele lucruri
făcute de mână după inspirația și talentul creatorului sunt pur și simplu
minunate! Și le scriu oamenilor să-i felicit pentru asta. Da, așa.... dintr-o
dată. Chiar și când nu-mi trebuie (nu că nu-mi doresc) lucrurile pe care ei le
creează sau nu mi le permit (mai ales). Știu că a crea lucruri deosebite,
într-o manieră nouă poate, inovativă sau cu materiale pretențioase și prețioase,
sau care presupun multă-multă migală și răbdare... înseamnă mult - pentru ei,
creatorii. Și trebuie să însemne mult și pentru noi, clienții. Deci costă mult
(chiar și numai pentru primul motiv).
Ce mă enervează, însă, cumplit la unele dintre aceste mici
afaceri (sau doar pasiuni) este secretoșenia. Da, eu am vrut să-i zic așa în
mod special pentru că mă enervează la modul special. Vorbesc despre faptul că
afișează - spre vânzare - obiecte pe care le creează, dar fără să anunțe
prețul. Unii mai și spun explicit: ”Pentru detalii, vă rog să mă contactați în
privat”. Sau dacă nu spun ei asta chiar din postare, o spun când le scriu
oamenii întrebând, firesc, care este prețul solicitat pentru respectivul obiect
sau serviciu. De ce să fie așa, nu înțeleg deloc!
Ai gândi că poate uită să treacă prețul, dar dacă
și menționează că ți-l spune numai dacă îi scrii în privat, atunci clar e voită
această strategie. Și, de fapt, care e strategia asta minunată? Eu îl/o întreb
în privat, el/ea îmi spune, eu constat că numi permit și zic ”Bine, mulțumesc!”
și gata. Ce a câștigat față de situația în care îl afișa, eu admiram, evaluam
(banii din buzunar) și mergeam mai departe în caz de rezultat negativ al
evaluării. Ce? Faptul că i-am dat bună ziua? Că știe că m-am uitat (și am
constatat sunt prea săracă pentru a-mi permite)? Ce? Ce poate respectivul /
respectivul să folosească din această experiență? Că ce am pierdut eu știu:
- încrederea că treaba e serioasă. Că tu, vânzător, ești serios. Adică de ce să te ferești? De Fisc? Oricum, chiar de-aș fi de la Fisc, dacă îmi spui în privat prețul, tot nu știi cine sunt? Pierzi ceilalți clienți? Clienți care...ce? Că dacă n-au bani pentru așa ceva (și află și ei asta tot în privat), tot nu cumpără? Sau - și mai grav - mă gândesc la faptul că prețul variază în funcție de... de ce? Înainte să-mi răspunzi te uiți pe profilul meu și decizi să mă descurajezi din a cumpăra și-mi spui un preț mare? Sau după felul cum îți dau bună ziua și după greșelile de gramatică pe care le fac când mă adresez întrebând de preț decizi dacă pot să fiu clienta ta? Care e faza? Îmi fac o grămadă de gânduri pentru că strategia ta mă intrigă și-mi dă sentimente neplăcute. Deci deja încep cu o îndoială... chiar dacă ce am văzut la tine pe pagină e genial! E ca atunci când vezi o prăjitură care arată minunat, dar e într-o vitrină murdară. Pentru că tu, dragă vânzătorule, ești parte din relația asta economică pe cale să se înfiripeze... sau nu. Da, de multe ori în asemenea cazuri trec mai departe. Nu-mi place. Dar poate că ție îți iese ceva din asta, de vreme ce nu ești singurul care face așa și nu o dată am văzut și alți clienți deranjați de strategia asta care puneau întrebarea chiar acolo, pe pagină. Dar... ca și la întrebările despre preț, rămânea și aceasta fără un răspuns.
- timp și nervi. Poate căutam ceva rapid, poate trebuia să iau o decizie de cumpărare atunci și să stau să-ți scriu în privat și să aștept să-mi răspunzi tot acolo (poate ești în parc cu copilul), îmi mănâncă timpul. Și, evident, te descalifică din poziția de potențial vânzător. Pentru mine. (Repet: am văzut și pe alții gândind așa, deci... poate că nu e chiar bine ce faci.)
De curând am avut surpriza să pățesc același lucru
și cu un magazin care nu este de handmade. Nu prea am asemenea magazine în
lista mea de urmărit, dar ăsta îmi place. Și cumpăr de la el. Și mi-a plăcut
felul în care am fost ajutată în cumpărarea produselor când am ajuns în
magazinul fizic. Așa că am vrut să fiu la curent cu noutățile lor și i-am
căutat pe facebook. Mi-a fost clar că la butoane e cineva nepriceput încă de
acum vreo lună, când a anunțat o campanie printr-o imagine-postare, dar fără
vreun link sau vreo lămurire undeva. Doar că au o surpriză valabilă doar pentru
ziua aceea și următoarea. Am cercetat site-ul în ling și-n lat, chiar și fără
link-ul lor și n-am găsit nimic. Nici a doua zi. Nici după zilele alea două de
campanie cu surpriză nu am aflat care era aceasta: surpriza. Acum câteva zile,
au afișat un model nou de rochie. Din nou fără link, din nou am căutat pe
site-ul lor în toate direcțiile - nimic. Ia stai! Nu cumva exact asta vor? Să
caut eu pe site de-am-pururea ca să aibă ei trafic??? Acum m-a lovit asta!...
Dar să revin: rochia nu era nicări, decât pe
facebook. Fără alte info, decât aceea că o găsim în magazine. Eu - femeie cu
timpul foarte limitat (adică deloc pentru umblat prin magazine pentru târguieli
- mai ales pentru mine) - am evaluat situația rapid: îmi place, dar nu e chiar
neimportant cât costă și nu vreau să mă duc până la magazin degeaba. Așa că
întreb pe facebook (la ei pe pagină nu se mai sesizase nimeni) cât costă
minunăția. Mi se răspunde (Mi se răspunde, măi! Deci era cineva la butoane!!!)
că rochia e disponibilă în magazinele bla-bla. Zic, din nou, enervată și mai
tare că butonistul se face că nu pricepe ce întreb: ”Asta am înțeles.” Cu
”proasto” doar în offline. Dar aici am fost, probabil, mult prea subtilă, căci
personul nu a înțeles că eu încă așteptam un răspuns la întrebarea mea, nu la
alta. Dead end. Epilogul este că am făcut un efort (pe bune că e) să ajung
într-un magazin (ăla cu angajate drăguțe, nu ca butonistul) și să văz cu ochii
și mâinile mele rochia. Acceptabil prețul, dar materialul era cam țeapăn și
croiala cam prea dreaptă față de ce mi-aș fi dorit. Dar cumva prestigiul firmei
în ochii mei a avut de suferit. De ce să procedeze așa? Ca să mă facă să ajung
în magazin doar-doar oi cumpăra - dacă nu rochia aia, poate altceva? Uite că nu
le-a ieșit. Deși mi-am dorit o rochie ca aia, deși eram deprimată rău și asta e
o stare care mă predispune la cumpărături chiar dacă nu prea e cazul și, mai
ales, AVEAM bani la mine. Dar nu a ieșit. Pentru că atunci când e să nu iasă,
nu iese, frate! Și pentru că sunt încă nervoasă pe ei pentru prosteala de pe
facebook. Pe ei și pe cei care o mai folosesc. De-aia scriu acest articol. Că
m-au enervat.
Comentarii
Trimiteți un comentariu